ARTICOLE

Ei si noi, sau virtualitatea bunului crestin

Octavian Darmanescu

Ei spun ca o viata ai, pe aceea s-o traiesti. Noi spunem ca viata nu-i numai atat. Ei spun - Horatiu i-a-ndemnat - "Carpe diem!". Noi spunem cu Isus Sirah: "In tineretile tale n-ai adunat, cum vei afla la batranetile tale?". Ei cred ca viata e o jungla, coatele avandu-si rolul lor precis. Noi spunem ca toti au loc pe pamant, fara "ca omul sa fie lup pentru om". Ei spun ca "din viata scapa cine poate". Noi, ca este un dar al cerului. Ei cred ca idealul este asigurarea unei mese bune. Noi, ca ospatul vine imediat dupa masa. Ei au uitat sa-si duca mana la frunte. Si noi la fel, insa avem nadejde in izbavire. Ei implinesc cu sfintenie toate regulile complezentei, insa ascund in suflet un neomenesc dispret. Noi lucram pe fata, incomod, rostind prin gura ce avem in suflet.

Ei ne acuza de un determinism desuet, pentru ca logica lor e lipsita de finalitatea vietii. Noi ne "laudam" chiar in aceasta, caci stim ca istoria ne indreapta cu scop spre Marele Eshaton. Ei rostesc cu o imensa gura Numele Omului (Pierre Manent). Noi le aratam frontonul templului din Delfi: "Nimic peste masura!". Ei nu pot trai fara tehnica, cu toate ca aceasta a ocupat tot drumul, impingandu-i in sant. Noi ne incapatanam sa credem ca o scrisoare manuscris mai poate emotiona. Ei se mandresc ca au rupt-o cu trecutul.  Noi de acolo ne adapam pentru a putea merge inainte. Ei cred ca vad bine departe datorita inaltimii lor. Noi credem ca suntem "niste pitici cocotati pe umeri de giganti".

Pentru ei, libertatea vietii este garantia data de institutii de a gusta placerile. Pe noi, credinta in Hristos ne face liberi. Ei iubesc la culme orizontala. Noi proptim din rasputeri verticala, sa nu se prabuseasca. Ei cred ca au dreptul la orice pentru imbunatatirea vietii. Noi nu credem in drepturile imaginare si incercam sa tinem obligatiile statuate inca din vechime. Ei anunta emfatic ca totul e relativ. Noi avem inca mari rezerve; Mircea Cartarescu traduce ironic E = mc*: "Eficienta este magia capetelor patrate". Pentru unii dintre ei, viata este un amuzament tonifiant, deci incearca s-o deconstruiasca, distrandu-se copios pe ciopartirea ei. Pentru noi, lupta se da acum in a mentine cat mai strans ce-a mai ramas din unitatea ei.

Pentru cei mai multi dintre ei, a citi o carte este o munca sisifica, preferand sticla TV-ului. Pentru cei mai multi dintre noi, lecturile zilnice sunt o responsabilitate asumata constient. Ei cred ca nici o usa nu le-a ramas nedeschisa, ca au aflat totul. Noi invatam mereu vazand cum nu trebuie sa fie toate.

Cand au esuat, ei dau vina pe soarta. Cand n-am biruit, noi gandim ca victoria nu era coapta inca. Lor le plac drumurile lesnicioase, turnate cu asfaltul comoditatii. Noi inca mai mergem prin colb, pentru a ne intari picioarele. Ei incep sa vada ca autosuficienta nu-i mai multumeste si privesc mirati la cararea stramosilor, napadita de iarba uitarii. Noi ii avertizam din timp...

Ei considera ca au credinta in Dumnezeu, dar nu le trebuie Biserica. Noi incercam sa ne smerim, calcand tinda locasului sfant spre Taina pocaintei. La moartea lui, ei spun cu un necaz nemotivat: "A stiut sa-si traiasca viata!". Noi ne rugam pentru mantuirea sufletului lui...