ARGEŞUL ORTODOX

Contemplări
Simţul necunoscut al porumbeilor

Cornel Dragoş

Cutreierând paginile Sfintei Scripturi, întâlnim în istoria lui Noe, psalmii lui David, cântările lui Solomon şi mai ales în evenimentul Botezului de la Iordan o îndrăgită şi binecuvântată pasăre, covârşită de felurite daruri, exemplu de blândeţe redat în cuvintele lui Hristos: fiţi blânzi precum porumbeii.
Aceste înaripate deţin o capacitate de orientare nemaiîntâlnită la nici o altă vieţuitoare, simţ care le ajută să se poată orienta chiar şi în cele mai dificile condiţii. Mărturisindu-şi neputinţa de a cerceta uluitorul sistem de zbor, oamenii de ştiinţă se întreabă: ce tainice organe de orientare au cele care au folosit busola înaintea anticilor navigatori chinezi pentru a găsi drumul de întoarcere?

Din antichitate, vechii egipteni, asirieni, perşi şi fenicieni trimiteau veşti de pe câmpurile de luptă prin intermediul porumbeilor, iar în vremea lui Iulius Cezar exista un columboserviciu de poştă. Blândele zburătoare au fost folosite destul de frecvent până în perioada războaielor mondiale. Numeroase teorii au încercat să elucideze taina uimitoarei orientări a porumbeilor. Unii specialişti consideră decisivă capacitatea de percepere a sunetelor de frecvenţă foarte joasă de la distanţe mari. Ascultând sunetul specific al vântului sau al unui izvor, porumbeii îşi localizează sonor drumul spre cuib. Ei au şi posibilitatea de a prevesti cutremurele cu săptămâni înainte! Dacă alţi cercetători ai Universităţii toscane din Pisa susţin că precisa orientare s-ar datora mirosului, oamenii de ştiinţă new-yorkezi au descoperit de câteva decenii în craniul misterioasei păsări un fragment foarte mic de ţesut bogat în magnetit (oxid natural de fier), ţesut socotit de fel un detector de câmp magnetic. S-a mai observat că porumbeii navigatori în zone cu mici modificări ale câmpului magnetic al Terrei, aveau probleme de orientare, chiar şi când cerul era senin. Surprinzător, simţul orientării era perturbat de plasarea unor magneţi pe cuib şi în condiţii de vreme înnorată. Fără a avea o semnificaţie hotărâtoare, magnetismul joacă un rol special în zborul porumbeilor. Destui susţinători are teoria orientării prin observarea deplasării soarelui din timpul zilei, deşi pare insuficientă, neexplicând toate situaţiile observate.

O descoperire interesantă au realizat biologii care au dat drumul unor subiecţi zburători din regiuni necunoscute şi îndepărtate: porumbeii nu urmau traseul care ducea direct la cuib ci, în prima fază, alegeau o direcţie greşită. În următoarele zile, ceilalţi înaripaţi eliberaţi corectau treptat greşeala. În a treizecea zi (timpul de rotaţie a Lunii în jurul Pământului) nu mai exista nici o eroare în traseul de zbor. Însă, dacă după aceste treizeci de zile, ar fi fost trimişi porumbei din acelaşi stol, ei ar fi reluat acelaşi traseu în cerc, cu deviaţii corectate mai târziu. Simt păsările câmpul gravitaţional slab al Lunii sau intervine un mecanism hormonal? Au ele un radar ceresc? Cugetând la tainicele funcţiuni din înzestrarea porumbeilor, cum să nu admire omul dumnezeiasca Creaţie? Astfel de busole vii pot percepe schimbări fine ale presiunii atmosferice, pot sesiza sunete de joasă frecvenţă, pot recepta unde luminoase invizibile ochiului uman, se pot orienta după poziţia soarelui şi a lunii sau pot folosi câmpul magnetic terestru, pot pune în funcţiune atâtea sisteme de orientare.

Observarea impresionantelor dotări ale columbelor, ascunse şi celor mai înţelepţi oameni de ştiinţă, ne deschide fereastra prin care putem scruta cerul neîntrecutei lucrări a Necercetatului Creator.