Laurentiu Dumitru

'"ARGEŞUL ORTODOX" şi "PRIDVORUL DE SUS"'


Profilul modelului autohton

Pr. Napoleon Nicolae DABU

Pentru mulţi dintre tinerii din ziua de astăzi modelul nu mai reprezintă acel reper personal încărcat de valoare. Auzi peste tot spunându-se că nu mai trăim ca pe vremuri. Şi aşa este, pentru că acum nu comunitatea şi elitele ei autentice sunt responsabile de impunerea şi promovarea unor modele, ci anumite interese slujite orbeşte de mijloacele moderne de informare în masă au devenit (cu de la ele putere) vehicule reprezentative în conturarea profilului modelului autohton.

Sub deviza "panem et circenses", o parte a mass-media de la noi este responsabilă de o adevărată mutaţie nedorită: accentul nu mai cade pe efectul pe care îl produc pâinea şi circul servite, ci mai degrabă pe actorii care servesc, ei devenind astfel chipuri ale modelului autohton sau chiar modele.

Cu oarecare îndoială, fie ea şi metodică, am purces la o atentă analiză a profilului pe care mass-media, în general, şi TV-ul autohton, în special, vor să-l inducă societăţii româneşti post-decembriste, post-moderne, post ... Şi iată ce am constatat.

Sub aspectul spiritualităţii, creştinismul este considerat religia străbunilor, la care ne putem raporta numai sub aspectul unor tradiţii locale, multe dintre acestea ornate din belşug cu superstiţii, practici magice etc. Urmărind zilele acestea o rubrică de ştiri la un post naţional de televiziune, crainica anunţa cu multă bucurie că este ziua Sfântului Andrei. Mă aşteptam la o prezentare succintă a vieţii acestui Sfânt Apostol, apoi la o nuanţare a relaţiilor sale cu strămoşii noştri şi dacă timpul mai îngăduia, difuzarea unui colind sau cântec religios care să aibă legătură cu viaţa şi activitatea primului apostol al lui Hristos în spaţiul dintre Dunăre şi Carpaţi. Spre stupoarea mea a urmat un reportaj în care ne erau prezentate practici vrăjitoreşti şi superstiţii pe post de autentice tradiţii creştine româneşti. O astfel de percepţie asupra creştinismului o au multe dintre modelele ce apar pe micul ecran.

Ce să mai spun de reportajele şi talk-show-urile în care ghicitori, vrăjitori şi vizionari ne servesc de la înălţimea "înţelepciunii" lor un ghiveci non-religios, nici măcar cu tentă sincretico-eclectică, drept creştinism autentic. Să fie oare acest ghiveci vrăjitoresc, în viziunea mass-media, religia modelului autohton? Sau această non-religie se doreşte a fi promovată din diverse interese?

Să mergem mai departe şi să aruncăm o privire critică asupra culturii modelului promovat sau mai bine spus asupra gradului de cultură. Cuşca fratelui XXL, ograda lui Darwin şi alte emisiuni importate pe bani grei sunt emblematice sub aspectul unui limbaj ornat din plin cu elemente argotice ca: "mişto", "mânca-ţi-aş", "marfă", "beton" etc. De fapt, ironia, argoul, vorbitul în doi peri, urletul şi onomatopeele sunt caracteristicile unui limbaj fluturat cu nonşalanţă de şi în mass-media. Cât priveşte cunoştinţele generale, unii realizatori şi moderatori TV te fac să crezi că încearcă nu înfierarea inculturii, ci mai degrabă ... ei, prin "lasă că merge şi aşa" sau "n-a murit nimeni de incultură". Şi aceasta pentru că rating-ul a devenit barometru cultural, ierarhizând emisiunile, nu după gradul lor de culturalitate, ci după numărul de telespectatori care le vizionează şi banii rezultaţi din reclamele difuzate în cadrul acestora.

Dar mai grav este atunci când emisiuni din ce în ce mai manelizate şi mai deocheate, adevărate vapoare subculturale, pun pe picior de egalitate mari compozitori şi interpreţi de muzică clasică, populară şi uşoară cu afoni şi fonfăiţi, ce-şi modifică numele aşa cum îşi schimbă maşinile. Atât aducerea faţă în faţă a valorilor şi pseudo-valorilor, cât şi aşa-zisa imparţialitate a realizatorilor şi moderatorilor nu fac decât un mare serviciu promovării inculturii.

Moralitatea modelului autohton este extrem de interesantă. Suspendarea sau punerea între paranteze a acesteia este direct proporţională cu notorietatea modelului. Ce poţi să-i zici vedetei X că adoptă o atitudine indiferentă faţă de familie şi cununie, câtă vreme fanii de toate vârstele şi categoriile sociale o idolatrizează? Sau cum poţi să fii atât de dur în a cataloga drept păcate micile escapade amoroase şi desele afumări ale lui Y, pe care TV-ul le relativizează în dezbateri întinse pe ore întregi?

În cadrul unei emisiuni de ştiri, difuzată pe un post de televiziune privat, un puşti, mare admirator al unei "vedete" autohtone din lumea fotbalului, întrebat fiind ce va face când va fi mare, a răspuns extrem de sigur: "am să-mi iau o gagică"!!!

Poate că sunt mult mai sugestive micile rivalităţi dintre modele, unele dintre ele sfârşind ca ştiri naţionale sau teme ale unor talk-show-uri. Acestea sunt singurele în măsură să ne prezinte (i)moralitatea modelului în toată goliciunea ei: răutate, invidie, desfrâu, minciună, duplicitate etc.

Concluzia celor prezentate până acum este una sumbră: profilul modelului autohton este opusul idealului urmărit de Biserică, Societate, Şcoală, Familie. Poate că în viitorul apropiat şi la noi abaterile morale ale unor astfel de modele vor deveni exemple negative în manualele şcolare.

Cre┼Ytinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet