Laurentiu Dumitru

'"ARGEŞUL ORTODOX" şi "PRIDVORUL DE SUS"'


Preţul alimentelor de post, o falsă problemă

Gabriela Safta

Începând din Duminica Lăsatului sec de brânză, în diferite mass-media, jurnalişti lipsiţi de subiecte vehiculează ideea că Postul reprezintă un lux pentru buzunarele românilor. Se dă ca argument preţul ridicat al alimentelor care trebuie consumate în această perioadă de urcuş duhovnicesc. Această concepţie denotă puţina credinţă şi o falsă reprezentare a semnificaţiei postului. Conform pr. prof. dr. Ion Bria (Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pag. 307), postul este definit ca "abţinerea de la mâncare şi băutură, nu simpla înlocuire de alimente (subl. n.), cu intenţia de a înfrâna firea". Nu trebuie să înlocuim hrana de origine animală cu delicatese ale artei culinare vegetariene. În acest caz nu poate fi vorba decât de o schimbare a regimului alimentar. Or acest lucru îl pot face şi necredincioşii. Apartenenţa noastră la Biserica lui Hristos se vădeşte prin postul adevărat: "Postul de bucate însă, chiar şi ajunarea, nu au nici o valoare dacă nu sunt însoţite de postul sau înfrânarea de la alte păcate trupeşti şi spirituale şi dacă nu este completat şi împodobit cu fapte bune" (pr. dr. Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament, pag. 412).

În ceea ce priveşte modul de postire în perioada Păresimilor, Biserica a instituit post aspru (xirofagie), în care se consumă numai hrană uscată: pâine, fructe uscate sau seminţe, legume şi apă (practicat şi de Sfântul Ioan Botezătorul - Matei 3, 4 şi Marcu 1, 6). Dacă Postul Mare ar fi ţinut conform rânduielii, ar trebui să facem economii şi nu să avem cheltuieli suplimentare.

Dar se pune întrebarea: câţi dintre creştinii noştri respectă întocmai recomandările Bisericii legate de această perioadă, a cărei asprime corespunde cu tristeţea ce ar trebui să cuprindă sufletele tuturor pe măsură ce ne apropiem de Săptămâna Patimilor? Dacă Părinţii Bisericii au instituit acest mod de postire în Păresimi înseamnă că el era respectat de către creştinii acelor timpuri. Cu ce ne deosebim noi astăzi de ei? Suntem tot creştini, iar credinţa nu trebuie negociată. Acelaşi Domn Iisus Hristos S-a răstignit pentru păcatele fiecăruia dintre noi. El nu ne-a negociat mântuirea, nu a cerut să pătimească mai puţin. Iubirea şi Jertfa Lui sunt aceleaşi pentru orice om. De aceea noi trebuie să Îl întâmpinăm cum se cuvine, încercând după putinţă să ne scoatem trupurile din robia patimilor (prin post), pentru a ne ridica sufletele la înălţimea Jertfei Celui Care "a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat" (Isaia 53, 3). Iată de ce suntem datori a aduce şi noi jertfă lui Dumnezeu, având în faţă cuvântul Domnului: "Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem" (Luca 17, 10).

Chiar dacă mulţi creştini consumă în acest post mâncăruri gătite folosind produse vegetale, inclusiv untdelemnul, aceleaşi alimente de origine vegetală le utilizează şi la prepararea mâncărurilor de carne, deci oricum gospodinele cumpără legume în orice perioadă. Acest lucru exclude orice efort financiar suplimentar în post.

Să nu ne pierdem aşadar în discuţii inutile despre neputinţa de a posti din motive financiare. Nu facem decât să cernem rânduielile postului prin sita necredinţei noastre. Să lăsăm Biserica să se preocupe de neputinţele noastre. Astfel, în şedinţa din 27 februarie 1956, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române hotăra următoarele: copiii de până la 7 ani nu sunt obligaţi să ţină Postul Mare, iar cei între 7 şi 12 ani, precum şi credincioşii bătrâni şi cei bolnavi sunt obligaţi să postească în zilele de miercuri şi vineri, în prima şi ultima săptămână a acestui post. În restul zilelor, ei pot consuma peşte, icre, ouă şi produse lactate (Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică, pag. 101, 104). Aceste reglementări nu au caracter absolut, duhovnicul fiind cel care apreciază modul cum trebuie să postească cel aflat într-o neputinţă trupească.

Lamentându-ne asupra costurilor financiare ale postului, ajungem în situaţia de a posti precum făţarnicii. Evreii îşi însoţeau postul alimentar de manifestări exterioare ca presărarea cenuşii pe cap, plângerea, smolirea feţei, uneori îmbrăcarea în sac şi sfâşierea veşmintelor (pr. prof. dr. Ene Branişte, Liturgica generală, pag. 247). Învrednicindu-ne a primi Patimile şi Învierea, să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului: "Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie" (Matei 6, 17-18).

Cre┼Ytinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet