ARTICOLE

New Age, un fenomen global

Arhim. Dr. Iuvenalie Ionaşcu

În pragul noului mileniu, curiozităţile societăţii secularizate se succed una după cealaltă, completând un cadru greu de prevăzut al mentalităţii New Age, care devine tot mai mult un fenomen global. Ştiinţa şi tehnica, pe de o parte, fac adevărate miracole, cum se exprimă adesea mass-media; pe de altă parte, se resimte tot mai presant nevoia de supranatural, poate ca alternativă la fricile pe care ştiinţa şi tehnica le infuzează în sufletul omului de azi. Pe de o parte, numărul celor ce frecventează regulat bisericile tradiţionale este tot mai mic, în Occident; pe de alta, creşte simţitor numărul celor care-şi construiesc singuri un dumnezeu pe măsură, prin intermediul unui nou tip de eclectism, inventând noi forme de spiritualitate. E un dumnezeu-la-comandă, un dumnezeu descentralizat, cum se exprimă New York Times Magazine.

"Ideea forte este aceea că, pentru a avea o credinţă, nu e nevoie să îmbrăţişezi total o singură religie, căci toate au elemente de adevăr universal", explica Jon Block, sociolog la Kent State University din Ohio, autor al mai multor eseuri despre new spirituality. "Prin urmare, poţi lua câte ceva din fiecare religie şi să-ţi formezi un panteon de principii, pe care să-ţi construieşti propria religie personală. Mai mult: o dată fuzionate, aceste elemente vor deveni valori cotidiene ale individului". Afirmaţii ca acestea relevă măsura unui gnosticism cum omenirea n-a mai cunoscut până acum.

Se poate sublinia un alt paradox. În acest neo-misticism, eu-l devine autoritatea maximă, fie în ce priveşte practica credinţei, fie în ce priveşte crezul. Cu toate acestea, fiecare se simte ca aparţinând unei comunităţi. De aici, şi una din caracteristicile importante ale acestui neo-misticism, cum explica Gerald Celente, director la Trends Research Institute: "Toţi au un scop divin în viaţă şi nu sunt un accident de parcurs într-un univers indiferent. Iată de ce este nevoie nu doar să te perfecţionezi pe tine însuţi, ci să şi ajuţi societatea".

Pentru alţi cercetători, New Age este o nouă revoluţie, în comparaţie cu aceea consumată în Occident în anii '68. "Atunci, revoluţia a fost atât sexuală, cât şi spirituală", zice canadiana Sylvia Fraser, autoare a cărţii The Book of Strange, în care descrie experienţele ei metafizice. "Aceea spirituală s-a legat de droguri şi a sucombat. Acum, după trei decenii, tinerii, în faţa incertitudinilor lumii şi a fricii de moarte, duc la capăt revoluţia spirituală, cu mijloace diverse." Sondaje de opinie, făcute în America, atestă că 96% din populaţie crede în Dumnezeu sau într-un spirit universal. Cei mai mulţi dintre ei cred în existenţa îngerilor. Alţii sunt convinşi că Dumnezeu le vorbeşte direct. La fel de mulţi cred în puterile taumaturgice ale rugăciunii, indiferent de dumnezeul căruia ele sunt adresate. Vezi adesea persoane care nu merg la biserică, dar citesc cărţi cu subiecte religioase şi îi auzi declarând: "N-aş şti să spun dacă mă simt creştin, sau catolic, sau altceva. Când te simţi slăbit, spiritualitatea te ajută şi te inspiră". Asupra confuziei unor astfel de afirmaţii nici nu ne oprim. Ştim că rugăciunea ajută, este necesară precum aerul, dar numai atunci când este adresată Dumnezeului celui viu. Altfel, devine o simplă autosugestie, când nu explorează de-a dreptul abisurile demonice ale închinării la idoli.

Sectele new-age-iste, chiar declarându-se creştine (deşi cu creştinismul nu au nimic în comun), reuşesc să racoleze mii de adepţi. Aşa este aşa numita Promise Keepers, ai cărei adepţi sunt numai bărbaţi. Sau aşa zisele adunări oceanice, conduse de Caroline Myss, autoare a unui best-seller, Anatomy of the Spirit.

Şi turismul resimte aceste efecte. Milioane de persoane merg în pelerinaj la Sedona, în Arizona, centrul New Age-ului, pentru a explora faimoşii muţi roşii, dar mai ales pentru a regăsi liniştea psihică cu ajutorul sferelor de cristal şi cu speranţa de a întâlni un înger.

Aceleaşi pelerinaje se fac şi la mănăstirile budhiste, răspândite peste tot în Occident şi în America, mai ales după publicitatea făcută de Dalai Lama spiritualităţii tibetane.

Într-un astfel de univers, nu lipsesc, desigur, şarlatanii. "Credulilor nu le trebuie mult să facă pasul de la contemplaţie la narcisism - zice Celente. Iată de ce, multe astfel de mişcări cad uşor pradă în mâinile şarlatanilor, care găsesc mereu răspunsul potrivit şi imediat pentru orice problemă".

Se pare că, în faţa acestui fenomen, este prea puţin de făcut. Mulţi medici contribuie la răspândirea acestei mentalităţi, susţinând că rugăciunea şi meditaţia "pot ajuta în timpul bolii sau accelerează vindecarea.". "Trei sferturi dintre medici - afirmă rezultatele unei cercetări făcute la Boston - consideră că spiritualitatea poate reduce costurile sistemului sanitar".

Avem aşadar de-a face cu o mişcare globală, poate cea mai interesantă şi mai amplă dintre mişcările sociale contemporane. "Unele din aceste religii sunt destinate să schimbe societatea", presupune profesorul Jon Block. Desigur, bisericile tradiţionale se confruntă cu această mentalitate şi probabil au de plătit un preţ destul de mare. O bună informare a propriilor credincioşi despre riscurile ce le comportă apropierea de aceste secte, ca şi o corectă pastoraţie şi o cateheză serioasă sunt armele cele mai bune pentru a răspunde nevoilor omului contemporan, care astfel îşi va cunoaşte mai bine propria credinţă, o va trăi autentic şi se va lăsa tot mai puţin influenţat de tendinţe centrifuge care tocmai linişte nu i-ar putea aduce. "O mai mare responsabilizare, pentru a face să funcţioneze viaţa de comunitate", recomandă Randall Balmer, profesor de religie la Columbia University.

Alte articole de Arhim. Dr. Iuvenalie Ionaşcu:

• 'Terapiile alternative' şi Sfânta Scriptură