Laurentiu Dumitru
<< Ispita >>


...nici sa se pogoare la acesta ce se boteaza duh viclean care aduce intunecare gandurilor si tulburare cugetului![97]

 

Intr-o seara stateau in pat, inainte sa adoarma, un baietel de cinci ani si jumatate impreuna cu mama lui. Tocmai terminasera de spus Tatal nostru.

- Mami, zice baiatul, am o problema!

- Ce problema? intreba mama.

- Intr-o seara stateam intins in pat inainte sa adorm si mi-a venit un gand, mi-a intrat in creier si nu mai pot sa-l scot de acolo.

- Ce gand?

- Ca Dumnezeu e prost...

- Pai, la ce te-ai gandit de ti-a venit acest gand?

- Nu ma gandeam la nimic. Eu ma pregateam sa adorm si am simtit cum vine gandul acesta si-mi intra in creier si acum nu mai pot sa-l scot afara.

Atunci mama i-a explicat despre Lucifer, despre faptul ca a fost prieten cu Dumnezeu, ca a fost cel mai puternic si cel mai luminos dintre ingeri (ca de aceea se si numeste Lucifer - de la lumina); ca a vrut sa fie la fel de puternic ca Dumnezeu si pentru ca nu putea sa fie ca El, s-a suparat si n-a mai vrut sa fie prieten cu Dumnezeu.

- Sa stii ca el ti-a trimis acest gand, caci a vazut ca tu te impartasesti si a vrut sa nu mai fi nici tu prieten cu Dumnezeu.

- Da? se intreba baiatul. Sa stii ca de cate ori imi venea gandul, eu imi ziceam in minte ca Dumnezeu e bun (iertator n.n.).

- Da. Dumnezeu e foarte bun. Si stii ceva? El nu este deloc suparat pe tine pentru ca ti-a venit acest gand si te iubeste la fel de mult.

- Da? se intreba iarasi baietelul. Apoi a facut ochii mari si i s-a luminat deodata chipul ca si cum i s-ar fi ridicat o povara de pe suflet...

- Da. Nu e deloc suparat pentru ca stie cine ti-a trimis gandul acesta, spuse mama.

- Da..., ca sa nu mai fiu eu prieten cu Dumnezeu...

Dupa aceea baiatul se aseza confortabil, aranja perna, se-nchina si inchise ochii sa adoarma. Mai intreba insa:

- De ce e Lucifer rau? De ce nu vrea sa fie bun?...

Mama incerca un raspuns, insa copilul adormi!

Povestirea de mai sus este, din pacate, intru totul adevarata.

Se preteaza oare cel rau la astfel de fapte? Trebuia sa tulbure mintea unui copil de cinci ani si jumatate, nu mai avea de lucru prin lume? Dar intrebarea insasi tradeaza intrucatva ideea ca el, diavolul, ar putea avea noblete, eleganta, delicatete. Oare din ce eveniment biblic am putea noi trage concluzia ca cel rau se jeneaza, se rusineaza sau face diferentieri? Nicaieri in Sfanta Scriptura nu se spune asa ceva; in schimb stim ca acesta are limite nu pentru ca si-ar dori sa le aiba, ci pentru ca face doar ceea ce Dumnezeu ii ingaduie (cf. Luca 8, 32).

Cuvintele Scripturii sunt lamuritoare: diavolul umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita (I Petru 5, 8). Pana la sfarsitul veacurilor, diavolul va lupta impotriva omului, va incerca sa zadarniceasca lucrarea de mantuire a fiecarui crestin si astfel sa impiedice urcarea acestuia la cer, locul de unde el a cazut. De aceea, se cuvine sa intelegem ca educatia religioasa a pruncului trebuie sa inceapa de la o varsta cat mai frageda. Chiar din pantecele maicii sale.

Copilul de mic trebuie obisnuit cu viata Bisericii, cu Impartasania, cu rugaciunea in comun, cu inclinatia spre savarsirea binelui, cu imaginile sfinte si povestirile biblice. Bineinteles, in educatia religioasa a copilului - s-a spus deseori - nu trebuie sa se faca exces de zel, e nevoie de mult discernamant (mai ales in problema raului, a existentei diavolului, subiecte care trebuie expuse cu discernamant si explicate cu intelepciune; e necesar sa accentuam dragostea de Dumnezeu, de sfinti sau ingeri).

Sa ne amintim de cuvantul inteleptului Sirah care spune: Ai feciori? Invata-i pe ei sa incovoaie din pruncie grumazul lor (Intelepciunea lui Isus Sirah 7, 24).

 


[97] Cuvant dintr-o Rugaciune de la Slujba Botezului, Molitfelnic, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1998, p. 30.

Cre┼Ytinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet