Laurentiu Dumitru
<< Hristos si indemnul la lectura >>


(raspuns catre George)

 

Poate ca omenirea ar fi aratat altfel daca macar o singura data in Sfanta Scriptura s-ar fi vorbit despre lectura sau Iisus Hristos ar fi fost vazut citind. Ce ziceti?

 

Esti atat de convins ca lucrurile stau chiar asa? Afirmi ca nicaieri nu scrie despre lectura sau ca Hristos nu a fost vazut citind. Ai citit integral si cu atentie Sfanta Scriptura sau macar Noul Testament?

 Faptul ca avem astazi Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, e o dovada incontestabila ca Scripturile au fost scrise pentru a fi citite, pentru a crede si, mai ales, pentru a fi traite, adica puse in practica (Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui - Ioan 20, 31). De altfel, Mantuitorul Hristos in multe randuri aminteste momente si cuvinte ale Vechiului Testament punand in valoare lectura Scripturii.

Au n-ati citit ce-a facut David cand a flamanzit, el si cei ce erau cu el?
Cum a intrat in casa Domnului si a mancat painile punerii inainte, care nu se cuveneau lui sa le manance, nici celor ce erau cu el, ci numai preotilor? Sau n-ati citit in Lege ca preotii, sambata, in templu, calca sambata si sunt fara de vina?
(Matei 12, 3-5).

 Intr-un alt loc, Scriptura spune: El a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie? (Matei 19, 4). Sau: Oare nici Scriptura aceasta n-ati citit-o: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului? (Marcu 12, 10). Tot astfel: Au niciodata n-ati citit ca din gura copiilor si a celor ce sug Ti-ai pregatit lauda? (Matei 21,16). Sau: Zis-a lor Iisus: Au n-ati citit niciodata in Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri? (Matei 21, 42).

Dar despre acest cuvant, draga George, ce spui? Iar despre morti ca vor invia, n-ati citit, oare, in cartea lui Moise, cand i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicand: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov? (Marcu 12, 26).

Mantuitorul recomanda deci, fara doar si poate, lectura Scripturilor vechi ca unele ce vorbesc despre El, dupa cum spune si cuvantul: Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine (Ioan 5, 39). Deci, asta-ti recomand si eu, citeste cu atentie Scripturile! Atunci vei descoperi ca Mantuitorul a citit. Iata doar unul dintre cuvintele Scripturii ce atesta aceasta: Si S-a intors Iisus in puterea Duhului in Galileea si a iesit vestea despre El in toata imprejurimea. Si invata in sinagogile lor, slavit fiind de toti. Si a venit in Nazaret, unde fusese crescut, si, dupa obiceiul Sau, a intrat in ziua sambetei in sinagoga si S-a sculat sa citeasca (Luca 4, 14-16). Bineinteles, faptul ca Mantuitorul a citit in sinagoga nu inseamna neaparat ca El avea obiceiul lecturii, ca citea adesea. Nu trebuie sa uitam ca vorbim despre Hristos-Dumnezeu care stie toate, care nu avea propriu-zis nevoie de lectura (O, Doamne, Tu stii toate! - Ieremia 15, 15; Ioan 21, 17; Acum stim ca Tu stii toate si nu ai nevoie ca sa Te intrebe cineva - Ioan 16, 30). Noi, cei trecatori prin aceasta lume, avem nevoie de sporire in duhul intelepciunii si al descoperirii, spre deplina Lui cunoastere (Efeseni 1, 17).

M-am intrebat sincer, ce ai dorit sa spui cand ai scris "poate lumea ar fi aratat altfel"? Oare nu cumva ai crezut ca de s-ar fi vorbit in Scriptura despre lectura (lectura buna) lumea ar fi fost mai... "citita", mai inteligenta, mai culta? Parintele N. Steinhardt, intr-un cuvant al sau, lamureste ca Ortodoxia nu te vrea prost, neinstruit, ignorant. "Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric sa le tampim). Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana?"[78]. Tot monahul de la Rohia spune: "Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste indemnul Domnului (Matei 10, 16: fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii) si trece peste textele Sfantului Pavel (Efeseni 5, 17: drept aceea, nu fiti fara minte, II Timotei 4, 5: tu fii treaz in toate..., Tit 1, 8: sa fie treaz la minte si mai indeosebi I Corinteni 14, 20: Fratilor, nu fiti copii la minte, ci la rautate fiti copii, iar la minte fiti oameni mari)"[79].

Traditia Bisericii vorbeste si ea despre lectura si cartea buna. Cartea este de fapt transcrierea cuvantului rostit in gand si impactul ei este mai mare pentru ca se adreseaza, in timp si spatiu, unui numar mai mare de persoane decat cuvantul rostit si netranscris[80].

"Cartea ne poate duce la mantuire, ca pe Fericitul Augustin, care s-a convertit citind Sfanta Scriptura la auzul minunat al indemnului Tolle et lege! (Ia si citeste!). Dar tot cartea ne poate prabusi si in infern. Dante a intalnit in infern o pereche disperata care i-a spus ca sunt osanditi pentru ca au citit impreuna cateva pagini care i-au tarat in prapastie"[81]. Traditia ortodoxa accentueaza necesitatea unui indrumator in lectura Scripturii, pentru ca cine citeste sa inteleaga (Matei 24, 15; Marcu 13, 14). Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva? (Faptele Apostolilor 8, 31), raspunde famenul egiptean Apostolului Filip care-l intrebase daca pricepe cele ce citeste de la Isaia proorocul. Fara indrumator pe credinciosul simplu il poate ajunge cuvantul lui Hristos care spune: va rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu (Matei 22, 29; Marcu 12, 24). Un iscusit duhovnic va sti ce carti sa recomande fiilor sai duhovnicesti. Ce se potriveste unora, nu se potriveste altora. De altfel, exista o masura a fiecaruia dintre noi, iar cartile ziditoare de suflet se recomanda si ele in functie de masura fiecaruia[82]. Pentru a primi cartile duhovnicesti avem nevoie de "minte si inima de duh", trebuie sa fim oameni duhovnicesti. Avem nevoie si de rugaciune pentru a citi cu folos, pentru ca Hristos sa ne deschida mintea sa pricepem Scripturile (cf. Luca 24, 45).

Chiar daca nu zugraveste viata in Hristos, o carte poate fi buna daca nu contravine moralei crestine. Lectura profana ne este ingaduita. Exista insa un amendament: sa nu fie vatamatoare din punct de vedere sufletesc. Cartea buna e cea care lauda virtutea, nu viciul; cartea buna e cea care innobileaza omul. Sfantul Vasile cel Mare in "Omilia catre tineri" recomanda oamenilor din vremea aceea sa culeaga din literatura, chiar si din cea pagana, amintindu-l pe Homer, anumite elemente valoroase si folositoare crestinilor, asemenea albinei care culege din floare numai nectarul. O carte buna te poate distra, adica poate avea rol recreativ, dar in primul rand ea trebuie sa instruiasca si sa educe. Daca nu o face fatis este foarte bine, caci noi, oamenii, primim greu predici si sfaturi...

O carte foarte interesanta aparuta de curand la Editura Polirom, Balzac si mica croitoreasa chineza (un best-seller al literaturii universale contemporane), scrisa de un remarcabil romancier chinez, Dai Sijie, trateaza supravietuirea prin lectura a unor tineri, fii de intelectuali, trimisi la reeducare in perioada maoista. Cartea este deosebita! Concluzia ei? Un adevarat avertisment - nici o lectura nu e inocenta - cartile... ne ridica sau ne pervertesc!

Atentie deci la lecturi, ...ia aminte la citit (I Timotei 4, 13) si Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine (Ioan 5, 39).

 

§§§

 

Ce lecturi duhovnicesti recomandati tinerilor?

 

Recomand - deopotriva tinerilor si varstnicilor - in primul rand Sfanta Scriptura, in special Noul Testament. Simon Petru spune Mantuitorului: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii celei vesnice (Ioan 6, 68), deci, neindoios, sufletul are nevoie de lectura de suflet, de lectura duhovniceasca, de cuvant de intarire, cuvant de folos... Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti sunt de baza.

Dintre tinerii scriitori recomand cu predilectie trei autori care-mi sunt foarte dragi si pe care-i apreciez in mod special pentru ca au reusit sa scrie despre Hristos pe limba tinerilor: Danion Vasile (Cartea nuntii, Jurnalul convertirii, Patericul pentru mireni, Tinerii si sexualitatea etc.), parintele Constantin Necula (De dragul Evangheliei..., Raspunsul Bisericii la intrebarile tinerilor, Privegheri) si ieromonahul Savatie Bastovoi (Intre Freud si Hristos, In cautarea aproapelui pierdut, Dragostea care ne sminteste). Tinerilor le pot mai pot recomanda si alte cateva lucrari mai noi: Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi (Sfantul Nicolae Velimirovici), Daruri si anateme - Ce-a adus crestinismul lumii (diaconul Andrei Kuraev), Tinerii vremurilor de pe urma (monahii John Marler si Andrew Wermuth). Si doi prolifici scriitori rusi inspirati de Duhul Sfant, care merita cititi si recititi: Sfintii Ierarhi Teofan Zavoratul si Ignatie Briancianinov. Nu pot sa nu pomenesc aici si pe Sfantul Siluan Athonitul, pe Arhimandritul Sofronie (Saharov), pe Parintele Rafail Noica, pe Monahul Nicolae Steinhardt, pe Parintele Serafim (Rose), pe Cuviosul Paisie Aghioritul sau pe minunatul Parinte Porfirie Kavsokalivitul. Dintre Parintii cei de demult recomand tinerilor in special Fericitul Augustin (Confesiunile), lucrarile Sfantului Ioan Gura de Aur si ale Sfantului Efrem Sirul. Fiecare tanar sa ceara sfatul duhovnicului in ceea ce priveste lectura duhovniceasca. Cred ca in urma spovedaniei un iscusit duhovnic va stii intotdeauna spre ce carte-medicament sa indrume pe fiii sai duhovnicesti. Pentru cei tari trebuie hrana tare, pentru cei mici lapte (cf. Evrei 5, 13-14). Parintele Sofronie spunea: "Pentru a invata sa traiesti in Hristos, nu este necesar sa citesti zeci sau sute de carti. Parintele meu duhovnic m-a sfatuit sa nu citesc decat cateva pagini pe zi. Un sfert de ora, o jumatate de ora, dar veghind sa aplic in viata ceea ce citeam... Cand traiesti o viata sfanta si fara de pacat, cunoasterea intelectuala poate sa dea roade duhovnicesti minunate. In schimb, o cunoastere fara iubire nu poate sa mantuiasca pe nimeni".

In concluzie, carti se gasesc, slava Domnului! Timp sa fie pentru lectura si pentru implinirea in viata a cuvintelor cuprinse in ele!

 


[78] N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 19.

[79] Ibidem.

[80] Teologii stiu bine ca Apostolii, Evanghelistii, intai au vorbit, au marturisit lumii despre Hristos, iar mai apoi, pentru anumite nevoi au inceput a scrie. Ei au scris, dar nu oricum, ci sub inspiratia Duhului Sfant. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate (II Timotei 3, 16). Mai mult, cred ca acestia au scris atunci cand Dumnezeu a considerat ca este necesar si ce a considerat El ca ne este de folos.

[81] Teologia Morala Ortodoxa pentru facultatile de teologie, vol. II, Editura Reintregirea, Alba Iulia, p. 103.

[82] In finalul lucrarii Mai aproape de Dumnezeu (Editura Bunavestire, Galati, 2003) a Parintelui Serafim Rose sunt doua capitole care ne lamuresc: "Cum sa-i citim pe Sfintii Parinti" si "Cum nu trebuie cititi Sfintii Parinti".

CreÅYtinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet