Laurentiu Dumitru

'"ARGEŞUL ORTODOX" şi "PRIDVORUL DE SUS"'


Facerea Evei din coasta lui Adam
Monogeneza între patristică şi embriologie

Prof. Cornel Dragoş

"Şi a pus Dumnezeu somn în Adam şi a adormit; şi a luat o coastă dintru ale lui şi a plinit cu carne locul ei. Şi a făcut Dumnezeu coasta care a luat-o din Adam muiere şi a adus-o pre ea la Adam" (Facere 2, 21-22).

Versetele biblice reprezintă piatră de poticnire a celor care doresc să impună concepţia evoluţionistă asupra obârşiei omului. Conform tezei evoluţioniste, omenirea în toată diversitatea ei provine din tipuri deosebite de oameni (poligeneză), care la rândul lor descind din animale inferioare. Nici un adept al acestei teorii nu va accepta însă teza monogenezei (provenienţa rasei umane dintr-un singur om), conexată cu dogma creştină a păcatului originar şi cu învăţătura despre răscumpărarea neamului omenesc. Cum tâlcuiesc Sfinţii Părinţi scurtul pasaj despre facerea primei femei? Este compatibilă cu "naştere" cu prescripţiile ştiinţifice?

"Os din oasele mele şi carne din carnea mea..."

Toate s-au petrecut chiar în ziua facerii omului, ziua a şasea. Pentru minţile moderne, deseori mărginite, zidirea bărbatului şi a femeii este la fel de "spectaculoasă", de miraculoasă, pe cât sunt toate celelalte zidiri ale lui Dumnezeu apărute dintru început. Istorisirea minunată despre facerea Evei a fost tâlcuită simplu şi chiar în duh patristic. În capitolul 11 din lucrarea "Raiul", Sfântul Ambrozie al Milanului (ale cărui Sfinte Moaşte vor împodobi o biserică din capitală), nota despre originea protopărinţilor noştri: "Ea nu a fost făcută din acelaşi pământ din care a fost el plăsmuit, ca noi să putem înţelege că firea trupească a bărbatului şi a femeii este aceeaşi, şi că este o singură obârşie a înmulţirii neamului omenesc. Din această pricină nici nu s-a făcut bărbatul odată cu femeia, nici nu s-au făcut la început doi bărbaţi şi două femei, ci întâi un bărbat şi apoi o femeie. Dumnezeu a voit ca firea omenească să fie aşezată ca una. Astfel, încă de la începerea stirpei omeneşti El a alungat putinţa să se ivească mai multe firi osebite... Cugetă la faptul că n-a luat parte din sufletul lui Adam, , ci o coastă din trupul lui, adică nu suflet din suflet, ci os din oasele mele şi carne din carnea mea se va numi această femeie". Cum s-au petrecut acestea ne tâlcuieşte în "Omilii la Facere" (15, 2-3, pag. 169-171) neîntrecut Ioan Gură de Aur: "Dumnezeu a adus peste Adam atâta somn, un somn adânc, poruncind să fie cuprins ca de un fel de amorţire, ca să nu simtă deloc ce se întâmplă cu el (...). Ci, luând o mică parte din plăsmuirea gata făcută, a făcut cu ea o fiinţă desăvârşită. Cât de mare e puterea lui Dumnezeu, Marele Meşter! Din partea aceea foarte mică a făcut atâtea mădulare, a creat atâtea simţuri şi a făcut o fiinţă întreagă, deplină şi desăvârşită , în stare să stea de vorbă cu Adam şi, având cu el aceeaşi fire,să-i aducă şi multă mângâiere" Acelaşi inspirat Sfânt Părinte completează în tratatul "Despre facerea lumii" (58): "Cum oare n-a simţit Adam durerea? (...) Ba încă mai mult, un mădular aşa de mare se scoate, o coastă se smulge şi cel adormit nu se trezeşte? Ci fără silnicie a luat Dumnezeu coasta, nu smulgând-o, ca nu cumva să se trezească. Scriptura, vrând să arate grăbirea lucrării ziditorului zice: A luat". În acelaşi ton un alt important tâlcuitor al Genezei, Sfântul Efrem Sirul afirmă: "Se poate ca Adam să fi văzut în somn chiar ceea ce se întâmpla cu el. Iar după ce i s-a scos coasta într-o clipită de ochi şi tot într-o clipită i-a luat loc carnea, când osul cel gol a luat înfăţişarea deplină a unei femei şi toată frumuseţea ei - atunci Dumnezeu a adus-o şi a înfăţişat-o lui Adam".

Cel întâi zidit, înţelept şi proroc, numeşte pe prima femeie, aşa cum pusese nume şi animalelor, arătând că este de o fire cu el şi subliniind telescopic unirea căsniciei, trebuitoare din pricina căderii, după cum interpretează comentatorii patristici mai sus amintiţi.

Pasajul "coastei" în plen ştiinţific

Deşi pasajul analizat pare enigmatic, în plan ştiinţific, cercetătorul nu poate să nu observe adevărul profund pe care îl dezvăluie: embriologia ne relevă,într-adevăr, originea embrionară comună a organelor sexuale şi a coastelor, şi unele şi altele provenind din acea formaţiune a embrionului numită mezoderm şi mezenchim, spre surprinderea doctorului Georges Regard care făcea următoarele observaţii în "Studiu biologic şi ştiinţific al marilor probleme religioase": "...Este cu atât mai uimitor să găseşti o descriere atât de exactă, făcută într-o vreme aşa de îndepărtată, cu cât organele sexuale se găsesc la o mare depărtare de coaste,fie la adult, fie la copil,ele nefiind foarte aproape decât în embrion. O asemenea descriere care să ascundă sub o aparenţă atât de absurdă un asemenea fond de adevăr, pe care scriitorul sfânt însuşi nu-l cunoştea, nu ar putea fi decât rodul unei puternice şi divine inspiraţii. Omul de ştiinţă,în loc să râdă, nu poate decât să o admire profund şi să o respecte".

În pragul sărbătorii Naşterii Domnului rămâne paralela între Eva şi Fecioara Maria, între minunile întâii zidiri şi cele ale re-zidirii prin Hristos, conform "Cuvintelor catehetice" (vol. 7, pag. 80) ale Sfântului Chiril al Ierusalimului: "Din cine s-a născut Eva la început? Ce maică a zămislit-o pe cea fără de maică? Ci Scriptura zice că ea s-a născut din coasta lui Adam. Născutu-s-a dar Eva din coasta bărbatului fără de maică şi să nu se nască copil fără de tată din pântece de fecioară? Că datoare era cu recunoştinţă partea femeiască către bărbaţi: că din Adam s-a născut Eva, nefiind zămislită de maică, ci oarecum adusă la viaţă doar de către bărbat".

Cre┼Ytinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet