Laurentiu Dumitru

'"ARGEŞUL ORTODOX" şi "PRIDVORUL DE SUS"'


Se află arca lui Noe pe muntele Ararat?

Prof. Cornel Dragoş

La graniţa dintre trei ţări - Rusia, Iran şi Turcia - se înalţă golaş şi lipsit de copaci (până la 5.165 metri) Muntele Ararat. Numeroase relatări ale istoriei confirmă că legendara arcă, părăsită de biblicul Noe, de familia lui şi de animalele supravieţuitoare, s-ar găsi în continuare pe vulcanul stins din Podişul Armeniei turceşti...

Amintirea unei inundaţii uriaşe prin care lumea patriarhală a fost înghiţită de apă se regăseşte nu numai în memoria Scripturii, ci şi în tradiţiile multor popoare. În epopeea lui Ghilgameş, spre exemplu, arca eroului Utnapiştim (construită ca un cub de 60/60 m) nu ar fi fost utilizabilă şi nu i-ar fi permis miticului personaj să supravieţuiască.

În realitate, arca lui Noe era o ladă (tebah) lungă, paralelipipedică, asemănătoare cu celebrul vas "Titanic", scufundat atât de tragic în 1912: aproximativ aceeaşi lăţime (cca. 20 m), acelaşi deplasament (46.000 tone ale Titanicului faţă de 43.000 preconizate ale navei lui Noe), dar transatlanticul eşuat era cam cu o sută de metri mai lung (251 m faţă de 138-180 m). Totuşi Titanicul s-a scufundat când apele erau liniştite, arca însă a rămas nevătămată în timpul diluviului universal...

În cursul secolelor au fost întreprinse multe expediţii pe muntele care ar adăposti rămăşiţele giganticei arce. După părerea preotului babilonian Berossos (475 î.Hr.), consemnată de Iosif Flaviu, se puteau găsi resturi ale corăbiei noahice pe "muntele Kurzilor" şi, încă de pe vremea lui, armenii posedau părţi din ea. Aspecte asemănătoare sunt relatate şi de Părinţii Bisericii.

Cercetări serioase au fost întreprinse în timpul Evului Mediu, dar şi ulterior. În 1670 olandezul Jan Struys a vizitat pe numitul munte un eremit, de la care a primit o cruce confecţionată din lemnul arcei, precum şi o confirmare scrisă a faptului că monahul tăiase personal lemnul din arcă.

Din nefericire, în 1840 o mânăstire în care erau păstrate relicve din căutata navă a căzut pradă unui cutremur. Şaisprezece ani mai târziu, trei învăţaţi britanici (declaraţi împotriva concepţiei potopului mondial) au vizitat Araratul, însoţiţi de o călăuză armeană şi de fiul acesteia. Deşi au găsit surprinzătoarea arcă, cercetătorii şi ghidul au depus un jurământ ca să nu dezvăluie nimic despre descoperire. Pe patul morţii însă, călăuza a destăinuit istoria unei persoane, mărturie notată de predicatorul Harold H. Williams.

O explicaţie asemănătoare a lăsat înaintea plecării în eternitate unul dintre învăţaţii britanici. Arca pare să fie îngropată sub un gheţar, iar jumătate din ea să se afle într-un lac de sub vârful muntelui. O parte devine vizibilă la sfârşitul unei veri toride.

La începutul secolului trecut (1902-1904), un tânăr armean (numit mai târziu George Ucell) împreună cu unchiul său a aflat pe Ararat arca. Există o înregistrare a relatării celui care mai târziu, sub presiunea persecuţiilor împotriva armenilor, a emigrat peste ocean. Una dintre cele mai bine dovedite relatări este cea a expediţiei ruse din 1916, desfăşurată la ordinul ţarului martir Nicolae al II-lea. Potrivit mărturiei unor piloţi, au fost trimişi 150 de bărbaţi care au descoperit arca. Întorşi în Rusia cu toate dovezile (inclusiv fotografii), exploratorii au pierdut materialul în "flăcările" Revoluţiei bolşevice...

Mulţi soldaţi fugiţi din ţară au confirmat însă independent unul de altul rezultatele acestei campanii.

Expediţiile au continuat cu cele ale francezului Navarra. În anii 1952, 1953, 1954 vizitând Araratul el a găsit o bucată mare de lemn aproape negru într-o gaură a banchizei de gheaţă. Remarcabilă descoperire într-o regiune lipsită de copaci!

Din cauza situaţiei politice din regiunea vizată, guvernul turc are mari rezerve în acordarea aprobărilor pentru ascensiunea Araratului. Cu toate acestea, în 1972 satelitul ERTS lansat de NASA a surprins imagini detaliate ale zonei. Pe una dintre fotografii, chiar în locul pe care cercetătorii anteriori îl indicaseră drept amplasament al navei, se descoperă un obiect straniu, paralelipipedic, străin de muntele-gazdă.

O arcă la altitudinea de 4.000 de metri este o descoperire importantă, care ar dovedi definitiv că potopul a fost mai mult decât o catastrofă locală. Descrierea biblică a diluviului nu permite o altă concluzie decât că acesta a avut proporţii mondiale. Nutrim speranţa că cercetări noi vor aduce dovada "convingătoare"...

Cre┼Ytinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet